Romanul VOCI. Capitolul 17

Omul cu cagulă nr. 1: Atenţiune! Iată-l: s-a ridicat în picioare, a dat glas. Pe el! Pe el! Pe el!

Omul cu cagulă nr. 2: Vjjj! Laţul! Haţ! L-am prins! L-am prins de gât!

Omul cu cagulă nr. 3: Aşa! Bine! Bine! Tocmai asta se cera să facem.

Femeia cu cagulă (nr. 4): Hi-hi! Hi-hi! El a crezut... El a crezut că voi mă gâtuiţi. Hâ, prostul!

Omul cu cagulă nr. 1: Atenţiune, domnule! Atenţiune: nu scoate nici o vorbă. Tăcere. Tăcere.Că dacă te zvârcoleşti, îţi strângem laţul pe gât şi s-a zis cu tine! Cât ai zice: peşte!

Omul cu cagulă nr. 2: Hai! S-o luăm din loc. Că altfel, cine ştie? Poate îl caută cineva? Fuga!

Omul cu cagulă nr. 1: Aşa: eu merg înainte, tu îl duci de laţ după tine, iar tu, celălalt, îl împingi din urmă!

Femeia cu cagulă: Hi-hi-hi! Da eu ce să fac – să rămân aicea? Să le spun celor care-or veni: să nu-l mai caute? Gata! S-a terminat cu dânsul! Atâta i-a fost – s-a zis cu el!

Omul cu cagulă nr. 1: Ţâst, fa! Să nu te-aud! Tu să nu sufli nici o vorbă – tu nu exişti! Ai înţeles? Tu n-ai limbă! Tu n-ai voce! Tăcere. Muţenie, tăcere şi iar muţenie! Înainte, băieţi! După mine!..