Dumitru CRUDU // Câinele lui Veaceslav Platon

De când a fost umflat stăpânul său, nu era zi ca Tarzan să nu zgrepțăne în ușa care dădea în cabinetul acestuia și să nu scheaune jalnic. Dar azi parcă râcâia și mai nervos ca de obicei și Aliona și-a abandonat omleta în farfurie și i-a deschis ușa, și câinele s-a repezit înăuntru, cu botul ridicat în sus, adulmecând fiecare ungher al încăperii cu cea mai mare atenție.