Eternă actualitate: ce spunea Alexandre Dumas despre Rusia
«Rusia este ca un element al naturii: invadează pentru a distruge. În cuceritorii ruși moderni a rămas un element din barbaria sciților, a hunilor și a tătarilor. Cu civilizația și sofisticarea noastră de azi, noi nu înțelegem această nevoie de a invada și această nepăsare pentru a ameliora.»
Alexandre Dumas despre Rusia, în jurnalul său în două volume En Russie și Le Caucase (1858-1859).
Pentru a înțelege gradul de violență și intoleranță cu care au fost obișnuiți rușii din partea puterii de acasă, oricare ar fi ea, ajunge, ca o inițiere, să citim jurnalul de călătorie prin Rusia al marelui scriitor francez Alexandre Dumas.
În 1858-1859, Alexandre Dumas a petrecut aproape un an în Rusia și în Caucaz, unde a călătorit cu escortă militară rusă (cum o spun în detaliu în romanul «Pantere parfumate»).
«Rusia se va sparge»
Dumas traversează Rusia de la nord la sud, pe la 1858, în mare lux, escortat de soldați ruși si cazaci, în plină cucerire a Caucazului, în momentul sălbaticelor campanii militare pe care Rusia le lansase asupra regiunii, in special asupra a ceea ce astăzi sunt Cecenia și Daghestanul.
Scrie Alexandre Dumas: — «Rusia se va sparge, dar nu ca Imperiul Roman în două bucăți, ci în patru: 1. — va avea un imperiu în nord, cu o capitală la Marea Baltică, acela rămânând adevăratul imperiu rus; 2.— o parte occidentală, care va fi Polonia, cu Varșovia drept capitală [asta avea să se întâmple în 1918]; 3.— se va separa partea din sud, cu Tbilisi și Caucazul [lucru care avea să se întâmple în 1991]; 4.— în sfârșit, partea răsăriteană, care va cuprinde cele două Siberii.
În momentul în care va surveni acest cataclism:
Rusia va fi păstrat Sankt-Petersburg și Moscova, locul adevăratului tron;
vom avea un șef al Poloniei, la Varșovia, sprijinit de Franța;
un militar infidel va recurge la armată și se va încorona la Tbilisi;
în sfârșit, un proscris, tâlhar de geniu, va crea o republică siberiană între Irkuțk și Tobolsk.
Este imposibil ca un imperiu care acoperă a șaptea parte a globului să rămână într-o singură mână: prea dură, mâna se va sparge; prea blândă, se va moleși, dar în ambele cazuri va lăsa să cadă ceea ce strânge.»
(Alexandre Dumas, En Russie)
Vedem azi cum din cele patru predicții ale lui Alexandre Dumas din 1858, două s-au îndeplinit deja: 1. — Polonia, cu capitala la Varșovia, e independentă din 1918. 2.— Georgia, cu capitala la Tbilisi (dar și Armenia și Azerbaidjanul) sunt independente din 1991. Dacă s-ar mai și rupe o Republică Siberiană de Moscovia, Alexandre Dumas va deveni marele strateg și profet geopolitic al tuturor timpurilor.
Alexandre Dumas: - «Soldatul rus e profund trist»
Și mai scria Dumas în același jurnal de călătorie: - «Soldatul rus e profund trist. Starea lui îi repugnă; sclavia îl apasă; distanța care îl separă de șefi îl umilește.
Cititorii ar fi uluiți să afle cât poate să îndure soldatul rus, mâncând-și pâinea neagră și mucegăită, culcându-se în zăpadă, trecând cu artilerie, bagaje și tunuri pe niște drumuri care n-au mai văzut picior de om.
La noi, e aproape imposibil să furi din dotarea soldatului; în Rusia, militarii trăiesc numai din cât pot fura. Guvernul atribuie fiecărui soldat, pe lună, 16 kg de făină și 3 kg de ovăz pentru terci. Căpitanul primește toate acestea din magazia regimentului. El trebuie apoi să le distribuie. Dar fură și, după ce le vinde țăranilor, el își convinge colonelul că soldații au fost hrăniți.
Niciodată, în Rusia, un subordonat nu are dreptate asupra superiorului. Există inspectori, care au ca misiune să primească plângerile soldaților. Dar plângerile soldaților sunt apoi arătate chiar șefilor acestora.» Etc, etc. etc.
(Alexandre Dumas, En Russie)
Felul în care Dumas descrie soarta și traiul soldatului rus este atât de actual, inclusiv alcoolismul și nepregătirea răcanilor înrolați cu forța, corupția și umilințele, ca și incompetența și brutalitatea ofițerilor, încât rămâi surprins să vezi că 160 de ani mai târziu situația e aceeași.
La vânătoare de ceceni
Dar nu putem să ne mirăm prea mult de toate acestea, când vedem că Alexandre Dumas a mers, de pildă, cu militari ruși, la vânătoare de ceceni!… la vânătoare de oameni!
O povestește el în detaliu în carte și asta este un exemplu care ajunge pentru a da o idee despre gradul de violență cu care au fost întotdeauna obișnuiți cecenii sau alți supuși ai rușilor: faptul că în timpul Imperiului țarist și înainte de cucerirea totală a teritoriului lor cecenii puteau fi vânați ca niște animale de către militarii ruși.
Continuarea poate fi citită aici:
Un safari uman: Rusia, Alexandre Dumas și o istorie a violenței