În vara din 2001, chiar la începutul mandatului prezidențial al lui Vladimir Nikolaevici Voronin, am făcut 11 interviuri cu consătenii din Antoneşti, veterani ai războiului din Afganistan. După primul interviu mi-a fost clar: dacă vreau să-şi deschidă sufletul, alcoolul e necesar. Dar se mai întâmpla ca vinul şi samahonul aduse de mine să se termine, iar „afganii” să mai aibă chef de poveşti şi să scoată o sticlă. Atunci am băut pentru prima oară varianta moldovenească a „boiarâşnikului” sau „păducelului”, cum i se spune acum în presă băuturii ucigătoare din Irkutsk.
În vara din 2001, chiar la începutul mandatului prezidențial al lui Vladimir Nikolaevici Voronin, am făcut 11 interviuri cu consătenii din Antoneşti, veterani ai războiului din Afganistan. După primul interviu mi-a fost clar: dacă vreau să-şi deschidă sufletul, alcoolul e necesar. Dar se mai întâmpla ca vinul şi samahonul aduse de mine să se termine, iar „afganii” să mai aibă chef de poveşti şi să scoată o sticlă. Atunci am băut pentru prima oară varianta moldovenească a „boiarâşnikului” sau „păducelului”, cum i se spune acum în presă băuturii ucigătoare din Irkutsk.