Alexandru Tănase: Unirea – ca proiect armonizat cu obiectivul integrării europene
Pentru prima dată în ultimele decenii, un președinte român formulează, într-un interviu acordat publicației Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), un punct de vedere clar și lipsit de ambiguități în privința perspectivei reunificării cu Republica Moldova.
Aceasta este declarația Președintelui României :
„În 1918 a avut loc o unificare între România și Moldova, iar în 2018 Parlamentul român a adoptat o hotărâre cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la acest eveniment. Aceasta prevede că, dacă Republica Moldova este pregătită pentru unificare, și România va fi pregătită. În Republica Moldova, aproximativ 35% din populație susține unirea. Atâta timp cât o parte semnificativă a cetățenilor țării vecine susține forma actuală de stat, România nu va întreprinde nimic. Personal, îmi doresc o unire cu Moldova, dar respect pe deplin voința poporului din republica vecină.”
Declarația Președintelui Nicușor Dan, readuce în prim-plan o chestiune fundamentală: România va putea întreprinde pași concreți spre reunificarea celor două state românești doar în momentul în care această voință va fi exprimată clar și majoritar de cetățenii Republicii Moldova.
Republica Moldova are nevoie de o reprezentare parlamentară matură și responsabilă a opțiunii unioniste. Fără o reprezentare politică autentică a curentului unionist în Parlamentul de la Chișinău, ideea unirii va continua să rămână un simplu exercițiu de discurs festiv, reactivat sezonier prin postări patriotarde pe Facebook de 1 Decembrie.
După ani – chiar decenii – în care ideea unirii a fost compromisă de oportuniști, lichele și impostori travestiți în patrioți, este timpul ca această chestiune să fie scoasă definitiv din registrul populismului și tratată cu responsabilitatea pe care o merită. Unirea trebuie formulată ca un proiect politic serios, armonizat cu obiectivul integrării europene.
Pentru aceasta, sunt necesari lideri lucizi, competenți și credibili, capabili să transforme aspirațiile identitare într-un plan coerent, realist, european și realizabil.
Orice altceva înseamnă, în cele din urmă, perpetuarea într-o zonă de insecuritate cronică, unde răsuflarea ursului rusesc nu doar că se simte aproape, dar continuă să pândească și să saliveze la granițele noastre.