Moldova pierde trenul modernizării. La propriu

Moldova și Lituania au pornit din același loc în 1991, odată cu destrămarea Uniunii Sovietice. După mai bine de trei decenii, drumurile lor nu mai seamănă deloc. În timp ce Lituania circulă cu trenuri moderne, rapide și bilete digitale, Moldova stă pe loc – la propriu – în gări abandonate și cu șine ruginite.

La Căușeni, de exemplu, gara e închisă de peste 20 de ani. Nimeni nu mai vine, nimeni nu mai pleacă. Infrastructura feroviară pare desprinsă dintr-o carte poștală veche, dar nu într-un mod nostalgic, ci trist. În tot acest timp, Lituania a reformat compania feroviară de stat, a transformat-o într-un operator profitabil și a atras miliarde din fonduri europene.

În Moldova, însă, calea ferată este sinonimă cu stagnarea. Lipsesc investițiile, lipsesc reformele, dar mai ales lipsește viziunea. Politicienii vorbesc frumos despre „integrare europeană”, dar pierd trenul modernizării cu fiecare mandat. Rezultatul? Avem gări-fantomă, vagoane ruginite și o populație care a renunțat să mai spere că va circula civilizat în propria țară.

Fără intervenții rapide și o strategie reală de dezvoltare a infrastructurii feroviare, Moldova riscă să rămână blocată în trecut. Și, poate cel mai grav, să nu mai prindă niciun tren spre viitor.