Moldova, dependentă de Rusia pentru îngrășăminte: un blocaj ar putea lovi agricultura

Republica Moldova rămâne extrem de vulnerabilă pe piața îngrășămintelor minerale, într-un context geopolitic tensionat și cu riscuri economice tot mai mari. În primele nouă luni ale anului 2025, țara a importat peste 153.000 de tone de îngrășăminte, la un preț mediu de aproape 10.000 de lei pe tonă — cu 15% mai mult decât în perioada similară a anului trecut. Creșterea prețurilor reflectă volatilitatea pieței globale, dar și dependența ridicată de un număr redus de furnizori.

Nitratul de amoniu rămâne cel mai utilizat îngrășământ în agricultura moldovenească, fiind urmat de uree și alte tipuri de fertilizanți complecși, esențiali pentru culturile de grâu, porumb și floarea-soarelui. Aceste produse joacă un rol critic în menținerea randamentelor agricole, iar o eventuală perturbare a livrărilor ar putea avea efecte în lanț asupra întregului sector agricol.

Datele oficiale arată că 64% din îngrășămintele importate provin din Federația Rusă, ceea ce transformă acest segment într-o vulnerabilitate strategică. În contextul războiului din Ucraina și al sancțiunilor economice, un eventual blocaj al exporturilor rusești ar putea duce la scumpiri rapide și la o criză de aprovizionare.

Situația este agravată de faptul că piața locală este extrem de concentrată. Doar două companii controlează aproape 40% din importuri, ceea ce limitează concurența și flexibilitatea în fața șocurilor externe. În lipsa unor alternative de aprovizionare diversificate, fermierii riscă să suporte costuri tot mai mari în sezonul agricol următor.

Experții avertizează că statul trebuie să acționeze din timp, diversificând sursele de import și dezvoltând rezerve strategice. O criză a îngrășămintelor ar putea reduce semnificativ productivitatea agricolă și ar avea un impact direct asupra prețurilor la alimente, într-o economie deja vulnerabilă.

Ministerul Agriculturii susține că poartă discuții cu mai mulți parteneri internaționali pentru identificarea unor alternative la importurile rusești. Totuși, procesul este unul complex și necesită investiții logistice, contracte pe termen lung și infrastructură de depozitare adecvată.