Alexandru Tănase: Republica Moldova: între iluzie și supraviețuire. Cine va duce pâine cu sare „eliberatorilor” — Dodon, Tkaciuk sau Tarlev?

Ieri am urmărit ultima conferință de presă a lui Vladimir Putin. Fără emoții inutile și fără dorința de a exagera, pot spune fără niciun dubiu că avem de-a face cu o persoană profund dezechilibrată psihic. Nu în sens polemic, ci funcțional. Un mitoman patologic, un mincinos cronic, un om rupt de realitate, care trăiește într-un univers fictiv construit din propriile halucinații și pe care încearcă să-l impună drept ordine internațională.

Este limpede că nu se va opri. Nu pentru că nu ar putea, ci pentru că nu vrea. Va continua să omoare ucraineni atâta timp cât va dispune de bani, muniție și carne de tun. Aceasta nu este o figură de stil, ci un diagnostic al comportamentului său politic.
Minciuna lui Putin nu mai produce șoc. A devenit structurală. Ani de zile a reciclat aceleași aberații despre „lovituri de stat”, „nazism” și „comploturi occidentale”. Un discurs specific liderilor de sectă, repetat până când adepții nu mai cer dovezi. De această dată, a mers și mai departe, lansând o teză nouă: Rusia nu ar fi început războiul. Europa ar fi atacat Rusia, folosindu-i pe ucraineni drept instrument. Rusia, în această logică inversată, nu ar face decât să se apere. Pentru cei care încă nu au înțeles ce înseamnă această „autoapărare”: ieri Rusia „se apăra” bombardând podul de la Palanca.

A încerca să analizezi rațional declarațiile acestui moș botoxat, este, în esență, inutil. Delirul nu se combate cu argumente logice. Singura realitate care contează este următoarea: destinul nostru se află în mâinile unui individ care controlează o armată, rachete balistice, un aparat propagandistic uriaș și o societate dresată să accepte orice — inclusiv ideea că războiul este pace și minciuna este adevăr. Cu această formă de nebunie politică va trebui să trăim încă mult timp înainte.

Nu mai există nicio iluzie rezonabilă că Rusia se va opri. Putin va continua să omoare — ucraineni, ruși, vecini — pentru fantasmele sale despre „spațiul vital”. La Hitler, „Lebensraum” însemna Polonia, Ucraina și Rusia. La Putin, „Lebensraum” se este „fostul spațiu sovietic”. Diferența este una strict semantică. Substanța este identică.

Merită o atenție specială oferta lui Putin privind organizarea „alegerilor” în Ucraina, pentru că un asemenea scenariu ar putea fi aplicat, fără mari ajustări, și în cazul nostru, prin intermediul Transnistriei. Putin s-a declarat dispus să oprească războiul pentru o zi, pentru ca ucrainenii să voteze, cu condiția ca la vot să participe și „ucrainenii etnici” din Rusia — aproximativ zece milioane de persoane, desigur, conform estimărilor rusești. Vă dați seam cam ce însemnă asta?

Revenind la realitatea imediată: bombardamentele de la Palanca nu sunt erori militare. Sunt semnale politice. Mesaje directe adresate Chișinăului și Europei, prin care Moscova transmite că Republica Moldova se află în zona sa de interes și că nu beneficiază de nicio garanție reală de securitate. Restul sunt exerciții diplomatice fără substanță.

Putin mințea acum zece ani când afirma că nu va ataca Ucraina. Minte și astăzi când susține că nu va ataca alte state. Dacă Ucraina cade, Republica Moldova este următoarea. Nu statele baltice — acolo există NATO. În Basarabia, mediul este incomparabil mai prielnic. Trei decenii de ambiguitate identitară au produs o societate ușor de manipulat și greu de apărat. Spre deosebire de baltici, avem o clasă politică mediocră și lipsită de coloană vertebrală, așa că va fi mare înghesuială la porțile orașului: cine va duce pâine cu sare „eliberatorilor” — Dodon, Tkaciuk sau Tarlev?

În ceea ce privește Europa, este timpul să renunțăm la iluzii. Europa este slabă, divizată și moral epuizată. Istoric, nu a fost capabilă să acționeze decisiv fără sprijinul americanilor și nu este nici astăzi. Atâta timp cât există lideri precum Merz sau Macron, Europa nu va capitula deschis. Dar nimeni nu poate anticipa rezultatul următorului ciclu electoral din aceste state.

Dacă Europa nu a fost în stare să confiște activele rusești blocate în Belgia, este legitim să ne întrebăm: cum anume intenționează să oprească Rusia? Cine nu are curajul să se atingă de banii agresorului nu va avea niciodată curajul să-l înfrunte pe câmpul de luptă.
Nici la miracolele de peste Ocean nu ar trebui să ne așteptăm. Liderii autoritari nu dispar pur și simplu din scenă. Așa că nu este cazul să ne grăbim să-i scriem necrologul politic lui Trump.

În acest context, soluția este una singură – România. Nu ca slogan electoral și nu ca exercițiu emoțional, ci ca proiect de supraviețuire a populației dintre Prut și Nistru.

Noi, ca cetățeni, suntem obligați să exercităm presiune asupra conducerii Republicii Moldova pentru a iniția discuții oficiale, deschise și transparente cu Bucureștiul, astfel încât, în eventualitatea unui risc iminent de anexare a Basarabiei de către Rusia, să existe o soluție rapidă, legală și legitimă de reunire a celor două state românești.

Unirea nu este despre poezii și discursuri pășuniste. Este despre salvarea unei părți a poporului român de o nouă ocupație rusească.
Cu cât vom înțelege acest lucru mai devreme, cu atât cresc șansele de a evita tragedia.