Prag istoric în Republica Moldova: sprijinul pentru Unire atinge 50%
Un sondaj iData publicat recent arată că 42,3% dintre cetățenii Republicii Moldova ar vota în favoarea reunificării cu România, cel mai ridicat nivel de susținere înregistrat vreodată în istoria modernă a teritoriului dintre Prut și Nistru. Cifra nu îi include pe basarabenii din diasporă, aceiași care la ultimele alegeri prezidențiale au votat în proporție de 82,8% pentru Maia Sandu și au înclinat decisiv balanța.
La începutul acestui an, președinta Republicii Moldova a plasat reunificarea pe agenda publică într-un mod fără precedent, descriind-o drept posibilă opțiune strategică într-o lume în care „devine din ce în ce mai dificil pentru o țară mică precum Republica Moldova să supraviețuiască, să existe ca democrație, ca țară suverană și, evident, să reziste Rusiei.”
„Procentul de 42,3% în favoarea reunificării reprezintă într-adevăr unul dintre cele mai ridicate niveluri de susținere înregistrate vreodată în Republica Moldova și trebuie privit ca un indicator al unei transformări lente, dar profunde, în societatea basarabeană. Dacă luăm în calcul și cetățenii Republicii Moldova aflați în afara granițelor, tabloul devine și mai interesant. Diaspora basarabeană este, în general, mult mai conectată la spațiul european și românesc, iar experiența directă a vieții în state ale Uniunii Europene a contribuit la consolidarea unei percepții pozitive asupra integrării în spațiul românesc și european. În aceste condiții, este foarte probabil ca sprijinul real pentru reunificare, dacă ar include în mod complet diaspora, să fie semnificativ mai mare decât cel reflectat în sondajele realizate doar pe teritoriul Republicii Moldova. De altfel, experiența ultimelor cicluri electorale a arătat că votul din diaspora este constant mai proeuropean și mai favorabil unei apropieri structurale de România. Experiența trădării mișcării unioniste de agenți ai serviciilor secrete sovietice și ulterior ruse a lăsat un gust amar unioniștilor din Republica Moldova. O parte dintre aceștia au devenit unul dintre cele mai importante segmente ale electoratului pro-european”.
Generațiile tinere, motorul tăcut al schimbării
Dincolo de diasporă, există un alt factor care reconfigurează lent peisajul: schimbul de generații. Tinerii basarabeni de azi au crescut cu acces la internet, cu burse în România și cu libertatea de circulație în Uniunea Europeană, un context radical diferit față de cel al părinților lor, formați în URSS sau în haosul anilor ’90.
„Generațiile tinere au crescut într-un context radical diferit față de cel al anilor ’90 sau chiar al anilor 2000. Accesul la informație, mobilitatea crescută, posibilitatea de a studia sau de a lucra în România și în Uniunea Europeană au creat o generație care percepe identitatea românească și spațiul european într-un mod mult mai natural. În același timp, influența narativelor sovietice sau a discursului statalist rigid este în scădere pe măsură ce generațiile care au trăit direct în URSS își pierd treptat ponderea în societate. Acest proces nu este unul spectaculos sau rapid, dar este constant și structural, iar evoluția sondajelor din ultimul deceniu sugerează tocmai această tendință de creștere graduală a sprijinului pentru reunificare. Din păcate, vedem în România o scădere a gradului de înțelegere a istoriei și o revenire în discursul public a basmelor privind Epoca de Aur ori prietenia româno-rusă”, spune Mihai Isac.
Maia Sandu a normalizat unui subiect-tabu
Declarațiile președintei Republicii Moldova de la începutul anului au schimbat registrul dezbaterii. Reunificarea nu mai este o temă marginală sau reflexiv respinsă — a devenit un subiect legitim de discuție publică. Isac consideră că impactul acestei schimbări de ton depășește conținutul propriu-zis al afirmațiilor:
„Poziția adoptată la începutul acestui an de către Maia Sandu a avut, fără îndoială, un impact asupra modului în care este percepută tema reunificării în spațiul public. Faptul că subiectul nu mai este tratat exclusiv ca un tabu politic sau ca o temă marginală a permis o normalizare a discuției despre relația dintre Republica Moldova și România. Chiar dacă președinta a rămas prudentă și a subliniat constant că prioritatea este integrarea europeană, simplul fapt că subiectul este discutat într-un cadru democratic și fără reflexe defensive a contribuit la legitimarea dezbaterii. Trebuie să subliniem că Maia Sandu a dezmințit deseori zvonurile privind o posibilă candidatură la postul de președinte al României. Paralel cu dezbaterea publică, există și o convergență practică, mai puțin vizibilă, care avansează discret. „Apropierea accelerată dintre Chișinău și București în domenii precum infrastructura energetică, educația sau cooperarea instituțională creează o integrare de facto care, pe termen lung, poate influența percepțiile societății”, mai spune analistul.
Obstacole reale, dar nu insurmontabile
Entuziasmul față de cifre nu poate ocoli realitățile geopolitice și instituționale. Mihai Isac menționează conflictul nerezolvat din Transnistria, competiția strategică dintre Occident și Rusia pentru influență în zonă, decalajele economice dintre cele două state și complexitatea armonizării sistemelor administrative.
„Nu putem vorbi despre o posibilă unificare fără o adevărată lustrație a diferitelor sisteme, de la justiție, la armată și la securitate. Moldovenismul, ori promovarea unei identități etnice separate de cea română a locuitorilor din Republica Moldova, rămâne o armă eficientă în panoplia rusă. Aceste obstacole nu sunt insurmontabile. Experiența integrării europene arată că procesele politice care par imposibile într-un anumit moment pot deveni realizabile atunci când există voință politică, sprijin internațional și o majoritate clară în societate”, a conchis Mihai Isac.
sursa: adevarul.ro